Cand vorbim despre motivatie intr-un context sportiv putem sa ne gandim la mai multe tipuri de motivatie (intrinseca, extrinseca, primara si secundara). De asemenea oamenii sunt motivati atat pozitiv, cat si negativ de consecintele propriului comportament (ganduri, sentimente, actiuni).

Motivatia pozitiva apare atunci cand sunt percepute consecintele unui comportament pozitiv. In acest caz recompensele se primesc imediat si in cele mai multe cazuri si ulterior (in fitness-apar recompense verbale odata cu imbunatatirea aspectului fizic). Motivatia negativa in sport apare dupa mai multe incidente “de nereusita” in care comportamentul persoanei fost perceput ca fiind negativ de catre ceilalti. De aici se face o diferenta foarte clara intre motive, trebuinte si impulsuri.

Motivele activităţii umane sunt forţele interioare care stimulează activitatea declanşând-o, susţinând-o şi direcţionând-o ; ele reprezintă reflectarea subiectivă a trebuinţelor şi a condiţiilor de viaţă şi de muncă şi dau individului energie în efortul de realizare a scopului.
Trebuinţele constituie sursa primară a acţiunii, generate de dezechilibrul care apare în relaţia dintre organism şi mediu.Impulsurile reprezintă manifestarea unei excitabilităţi sporite a centrilor nervoşi faţă de anumiţi stimuli.

Motivele pentru care oamenii practică numeroasele ramuri sportive sunt diferite dar majoritatea sunt legate de faptul că practicarea sportuluiofera satisfactiile cele mai puternice si mai diverse.
1. MOTIVE PRIMARE:
• sentimentul specific trăit de sportiv şi care constă în satisfacţia produsă de activitatea musculara depusă în timpul exerciţiilor fizice care măresc excitabilitatea scoarţei cerebrale şi, prin acesta, influenţează asupra tuturor proceselor vitale, producând stări afective pozitive/placute;
• satisfacţia estetică generată de frumuseţea şi îndemânarea în execuţia diferitelor mişcări; această satisfacţie apare, mai ales,în ramurile de sport ce se caracterizează prin armonia mişcărilor (fitness, aerobic…….);
• tendinţa de a se manifesta curajos şi hotărât în timpul exerciţiilor dificile şi periculoase; pe baza acestui motiv, anumite persoane îşi aleg ramuri sportive dificile (culturism, box, paraşutism);
• elementele de concurs: întrecerea este un stimulent pentru activitate, uneori urmărindu-se, în special, participarea, indiferent de rezultatul obţinut;
• tendinţa de a obţine recorduri sau performanţe de valoare.

2.MOTIVE SECUNDARE:
• tendinţa de a deveni puternic,tare,sănătos prin practicarea sporturilor/ fitness apare la cei mai mulţi oameni impresionaţi fiind de calităţile unor sportivi renumiţi sau a unui antrenor de fitness pe care il admira;
• tendinţa de a se pregăti pentru activitatea profesională prin sport; tinerii îşi dau seama că rezultatele bune obţinute în muncă si in viata (aviatori, actori, ingineri) depind de nivelul pregătirii fizice, de indicii de sănătate, de abilităţile motrice dobândite prinexerciţii fizice sistematice;
• sentimentul datoriei, necesitatea de a respecta norme impuse de participarea la activitate;

Motivele activităţii sportive sunt deosebit de variate,ele însumându-se, uneori, la una şi aceeaşi persoană care are, astfel, o motivaţie mai bogată pentru activitatea sportivă. O altă caracteristică este aceea că motivele sunt dinamice, se transformă, se schimbă,în felul acesta aceeaşi activitate capătă în decursul timpului motivări foarte diferite.